Prezentul. Ne departam incet incet de tot ceea ce semnifica, uitam de fericirea lui striviti sub greutatea posibilelor consecinte viitoare sau a fricii declansate de trecut. De ce omul nu mai traieste ACUM, AICI decat pentru cateva secunde, ca imediat dupa fericirea sa fie inundata de ganduri...opriti-va sa mai ganditi,nu va mai separati de cei din jurul vostru, de natura, de astre, pentru ceea ce a fost si poate ca va fi.
Este laudabil astazi ca omul modern nu are regrete; regretele au disparut doar pentru a face loc chinurilor apasatoare, traind sub prea multi daca. Cumpatarea extremista, daca se poate numi asa, face ca prezentul sa dispara fiind intins prea tare intre trecut si viitor. De ce uitati ca timpul nu e maleabil? Nu-l puteti construi cu mana voastra spre a va fi bine,sacrificand clipa pentru durata. Intalniti puterea, pacea, implinirea si toate devin de o forta izbitoare, aproape palpabila, transmisibila celor din jurul vostru, realizati astfel bucuria momentului doar pentru suferinta ulterioara datorita negarii unei transformari radicale..spre bine.
Nu exista viata fara durere si dezamagire, dar scopul vietii este de a invata sa traim cu ele, nu de a fugi in incercarea disperata de a le evita.Pentru a respecta si a accepta clipa, mintea trebuie supusa observarii, nu controlului pentru ca din dorinta de ordine si din frica de necunoscut, acoperiti prezentul cu trecut si viitor, fara cale de intoarcere.
Sa nu mai uitam ca o continuare a lui Carpe diem! este quam minimum credula postero...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu