Mai stii cand promiteam
stele noi pe cerul nostru?
Da,da, atunci, in seara aia,
cand eu ti-am zis ca...
Cand n-am dormit,
de frica sa nu ma mai trezesc,
caci toate se-ntorceau in mine
de parca-ar fi uitat unde sa stea.
Gandeam doar c'un rinichi,
Sau cu 3 metacarpiene?
M-am indoit pana-am plesnit
Si bucatele,bucatele
m-am amestecat si topit
diluata cu ruj rosu,
am crescut,sus pe dulap,acoperita.
duminică, 4 noiembrie 2012
sâmbătă, 9 iunie 2012
Prezent
Prezentul. Ne departam incet incet de tot ceea ce semnifica, uitam de fericirea lui striviti sub greutatea posibilelor consecinte viitoare sau a fricii declansate de trecut. De ce omul nu mai traieste ACUM, AICI decat pentru cateva secunde, ca imediat dupa fericirea sa fie inundata de ganduri...opriti-va sa mai ganditi,nu va mai separati de cei din jurul vostru, de natura, de astre, pentru ceea ce a fost si poate ca va fi.
Este laudabil astazi ca omul modern nu are regrete; regretele au disparut doar pentru a face loc chinurilor apasatoare, traind sub prea multi daca. Cumpatarea extremista, daca se poate numi asa, face ca prezentul sa dispara fiind intins prea tare intre trecut si viitor. De ce uitati ca timpul nu e maleabil? Nu-l puteti construi cu mana voastra spre a va fi bine,sacrificand clipa pentru durata. Intalniti puterea, pacea, implinirea si toate devin de o forta izbitoare, aproape palpabila, transmisibila celor din jurul vostru, realizati astfel bucuria momentului doar pentru suferinta ulterioara datorita negarii unei transformari radicale..spre bine.
Nu exista viata fara durere si dezamagire, dar scopul vietii este de a invata sa traim cu ele, nu de a fugi in incercarea disperata de a le evita.Pentru a respecta si a accepta clipa, mintea trebuie supusa observarii, nu controlului pentru ca din dorinta de ordine si din frica de necunoscut, acoperiti prezentul cu trecut si viitor, fara cale de intoarcere.
Sa nu mai uitam ca o continuare a lui Carpe diem! este quam minimum credula postero...
Este laudabil astazi ca omul modern nu are regrete; regretele au disparut doar pentru a face loc chinurilor apasatoare, traind sub prea multi daca. Cumpatarea extremista, daca se poate numi asa, face ca prezentul sa dispara fiind intins prea tare intre trecut si viitor. De ce uitati ca timpul nu e maleabil? Nu-l puteti construi cu mana voastra spre a va fi bine,sacrificand clipa pentru durata. Intalniti puterea, pacea, implinirea si toate devin de o forta izbitoare, aproape palpabila, transmisibila celor din jurul vostru, realizati astfel bucuria momentului doar pentru suferinta ulterioara datorita negarii unei transformari radicale..spre bine.
Nu exista viata fara durere si dezamagire, dar scopul vietii este de a invata sa traim cu ele, nu de a fugi in incercarea disperata de a le evita.Pentru a respecta si a accepta clipa, mintea trebuie supusa observarii, nu controlului pentru ca din dorinta de ordine si din frica de necunoscut, acoperiti prezentul cu trecut si viitor, fara cale de intoarcere.
Sa nu mai uitam ca o continuare a lui Carpe diem! este quam minimum credula postero...
duminică, 6 mai 2012
Se deshid ferestrele si intra in casa mea, ingloband in sunet tot ce am, tunetul. Se furiseaza pe sub pat, pe sub fotolii, din ce in ce mai aproape, ploaia. Tu, dragul meu, completezi simfonia mea de simturi, caci picaturile aduc cu sine-si mirosul tau dulceag,si gustul buzelor tale acum deja amare. Imaginea ta se plazmuieste in gandurile mele, aproape ca te vad, te pot atinge, asa cum ating ploaia. Ce zi e astazi? E eu, tu, noi? Nu mai tin minte. S-a spart calendarul cand ai respirat toata plentitudinea fiintei tale pe gatul meu, sa te faci auzit, vazut, simtit. Afla dragul meu, ca de atunci ocupi tot, pana la frontierele gandirii mele si liniile corpului meu. Vezi ce mica e fiinta mea? Nu iti poti intinde mainile,cum faci dimineata, caci eu m-as rupe incercand sa te cuprind in mine, nu poti sa zbori, n-ai loc. Eu sunt prea mica.
vineri, 27 aprilie 2012
Dezamagim in fiecare zi, fiecare persoana care risca increderea in noi. Ne schimbam dupa? Devenim alte persoane, mai bune? Ramanem lafel? Cate pareri diferite..
Spui ca sper la lucruri imposibile, ca inapoi nu se merge. Sfasietor,dureros,fericit,indiferent...simtim pe rand, toate de-odata si ne indreptam catre "inainte" dar privind inspre "inapoi". Esti fericit, eu te iubesc si ar trebui, deci, sa fiu si eu fericita-nu sunt. Dar te rog sa ma crezi ca incerc...si iarasi imi promit mie ca nu mai scot fotografia din sertar; ca inelul de pe deget e... doar un inel, nu ma mai uit la trandafirii dintre ziare,pastrati cu grija atata timp...da...atata timp. Ma intorci, eu vin de fiecare data, dar, din pacate, doar ca sa pot pleca din nou. Erai poate mai mult decat as fi meritat si totusi, devii mai putin in fiecare zi. Contrar tuturor defectelor tale, greselilor tale si sangerarilor pe care le-ai pornit fara a fi capabil sa le opresti la timp, nu-mi mai gasesc ratiunea actiunilor in tine, dar imi gasesc nebunia. Nebunia unui om liber inalntuit, care iubeste zalele..
Spui ca sper la lucruri imposibile, ca inapoi nu se merge. Sfasietor,dureros,fericit,indiferent...simtim pe rand, toate de-odata si ne indreptam catre "inainte" dar privind inspre "inapoi". Esti fericit, eu te iubesc si ar trebui, deci, sa fiu si eu fericita-nu sunt. Dar te rog sa ma crezi ca incerc...si iarasi imi promit mie ca nu mai scot fotografia din sertar; ca inelul de pe deget e... doar un inel, nu ma mai uit la trandafirii dintre ziare,pastrati cu grija atata timp...da...atata timp. Ma intorci, eu vin de fiecare data, dar, din pacate, doar ca sa pot pleca din nou. Erai poate mai mult decat as fi meritat si totusi, devii mai putin in fiecare zi. Contrar tuturor defectelor tale, greselilor tale si sangerarilor pe care le-ai pornit fara a fi capabil sa le opresti la timp, nu-mi mai gasesc ratiunea actiunilor in tine, dar imi gasesc nebunia. Nebunia unui om liber inalntuit, care iubeste zalele..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)