Se deshid ferestrele si intra in casa mea, ingloband in sunet tot ce am, tunetul. Se furiseaza pe sub pat, pe sub fotolii, din ce in ce mai aproape, ploaia. Tu, dragul meu, completezi simfonia mea de simturi, caci picaturile aduc cu sine-si mirosul tau dulceag,si gustul buzelor tale acum deja amare. Imaginea ta se plazmuieste in gandurile mele, aproape ca te vad, te pot atinge, asa cum ating ploaia. Ce zi e astazi? E eu, tu, noi? Nu mai tin minte. S-a spart calendarul  cand ai respirat toata plentitudinea fiintei tale pe gatul meu, sa te faci auzit, vazut, simtit. Afla dragul meu, ca de atunci ocupi tot, pana la frontierele gandirii mele si liniile corpului meu. Vezi ce mica e fiinta mea? Nu iti poti intinde mainile,cum faci dimineata, caci eu m-as rupe incercand sa te cuprind in mine, nu poti sa zbori, n-ai loc. Eu sunt prea mica.