Auriu

E septembrie trist.Vesel.

Septembrie cu vânt si picături prea mari de ploaie.

Ai una pe obraz...

Sau e o lacrimă?

Plângi Răpciune?

Oftezi rece langă mine

Şi fiorii toţi îmi străbat spatele,

Şoptindu-mi la ureche...

Că-i prea frig.

Acum e februarie matur.Copil.

Făurar cu viscol şi zăpadă.

Ninge cu vorbele-ţi secate de viaţă,

Agăţate fără niciun sens de ţurţuri.

Mânusi ude se usucă

Pe caldura inimii mele,

Căci a ta e mult prea rece.

Sau nu eşti tu,Februarie?

Martie împletit cu alb.Şi roşu.

Martie cu speranţă şi uitare.

Te bucuri când îmi vezi bujorii,

Şi buzele-mi aprinse de la sărutări.

Dar ai ceva-n privire...

Ceva ce nu-i de-un Marţ ca tine.

Să-ţi fie bobocii de vină

Sau mamele cu flori?

Vine din urmă şi Iulie înfocat.

Cu mai  multă-ardoare decât alţii.

Iulie prea cald, prea sec

Trafic mult, sudoare multă,

Se usucă toate în luna lui Cuptor...