Azi, de dimineata

12 minute sa-mi fac curaj sa deschid ochii.Ceasul ala enervant ticaia  in continuare, desi abia am detectat sunetul lui. Zicea ca e 5:08. Eu zic ca e nebun sigur caci simturile mele indica mai putin. Si intunericul orb de afara tot mai putin indica. Dar fie, fac ca ceasul si ma trezesc. 

Tic-toc, tic-toc, tic-toc.Toc-tic.

Dusul m-a trezit prea tare si prea brusc. Prima gura de cafea a fost fierbinte si amara, asa ca am stabilit de comun acord cu ceasca sa ne separam momentan. Stiu ca ii vine greu...si mie imi vine greu. Sa-mi tin buzele departe de marginea ei perfecta, cand se incalzeste imediat ce ii trezesc apetitul cu cafea. Da stiu...dar imi place sa mai iau o pauza din cand in cand.  

Arunc un servetel..si privirea mea se agata de un pachetel mic, visiniu din cosul de gunoi. Ah da, tigarile mele. Dar nu-mi pot aminti exact ce cauta acolo. Il ridic, verific sa vad daca a mai ramas ceva in el sau cojile de banana l-au fumat pe tot cat eu am dormit. E plin, lipsesc doar 2 tigari. Si totusi..cum de a ajuns acolo. Dupa ce pun in gura o tigara si o aprind imi amintesc: am zis ca ma las de luni.Mi-am jurat. Dar...imi caut o scuza si ma gandesc ca nici nu stiu ce zi e azi  deci inca mai pot fuma in necunostinta. Mi-am amintit si ce zi ....e luni.Luni dimineata. Stiu asta sigur pentru ca numai azi ceasul enervant suna la 5.